Bullying la Questfield International College, tăcerea conducerii analizată public

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate și măsuri instituționale clare pentru a asigura protecția elevilor și integritatea procesului educațional. În absența unor intervenții documentate, consecințele asupra dezvoltării copiilor pot fi semnificative, iar responsabilitatea instituțională devine o temă centrală în evaluarea modului în care astfel de situații sunt gestionate.

Bullying la Questfield International College, tăcerea conducerii analizată public

Investigația realizată de redacție relevă o situație semnalată de familie drept un caz de bullying sistematic desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Acest caz include jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei copilului vizat, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau să pună în aplicare măsuri concrete documentate. Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, reflectă, potrivit documentelor și relatărilor analizate, o poziționare care ar putea sugera o excludere mascată, însă acest aspect este prezentat cu mențiunea clară că nu constituie o concluzie jurnalistică privind intențiile conducerii.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și materialelor puse la dispoziția redacției, familia copilului a transmis numeroase sesizări oficiale, scrise, adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, solicitând intervenția pentru stoparea fenomenului de bullying. Documentele nu relevă existența unor răspunsuri scrise care să ateste implementarea unor măsuri concrete, proceduri interne sau sancțiuni aplicate. Intervențiile invocate sunt descrise ca fiind preponderent verbale, informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce indică o gestionare predominant neformalizată a situației.

Stigmatizarea medicală, ca formă agravată de hărțuire

Un element particular al acestui caz îl constituie utilizarea repetată în mediul școlar a unei etichetări medicale cu caracter discreditant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare a elevului vizat. Specialiști consultați de redacție subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică constituie o formă gravă de bullying, cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului.

Din documentele analizate rezultă că aceste episoade au fost semnalate oficial, iar răspunsurile instituției au rămas în mare parte la nivel verbal, fără măsuri scrise sau planuri de intervenție documentate pentru stoparea fenomenului. Această lipsă de reacție formală poate fi interpretată ca o tolerare tacită, ceea ce, conform specialiștilor, transmite un mesaj periculos privind acceptabilitatea umilirilor bazate pe vulnerabilități medicale reale sau presupuse.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: normalizarea bullyingului?

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore ale unor comportamente agresive repetate, manifestate în prezența lor, fără ca intervențiile să oprească fenomenul pe termen lung. Din corespondența și relatările familiei, rezultă că școala a tratat sesizările ca pe conflicte minore sau probleme de adaptare, reducând gravitatea situației și amânând acțiunile concrete.

Din documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unui proces administrativ clar, cu decizii scrise, termene sau responsabili desemnați. Lipsa trasabilității și a măsurilor documentate ridică întrebări privind standardele de guvernanță internă și capacitatea instituției de a proteja în mod efectiv elevii. Unul dintre efectele acestei gestionări este posibilă normalizare a bullyingului, prin care agresiunile continuă fără consecințe clare.

Presiunea asupra familiei și riscul excluderii mascate

Potrivit relatărilor, familia a resimțit presiuni, inclusiv prin formulări atribuite fondatoarei Fabiola Hosu, precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Această afirmație, în contextul sesizărilor repetate, este analizată editorial ca un posibil mecanism de excludere mascată, în care problema este eliminată prin plecarea copilului afectat, însă redacția subliniază că nu formulează concluzii privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Confidențialitatea și consecințele încălcării acesteia

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității privind situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării informațiilor în mediul școlar. Documentele nu arată că instituția a răspuns concret acestor solicitări, iar relatările indică faptul că informații sensibile ar fi fost făcute publice în clasă, generând presiuni psihologice suplimentare asupra copilului.

Specialiștii consultați notează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, cu impact negativ asupra climatului școlar și protecției datelor sensibile ale elevilor.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor, implicarea efectivă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri formale, în contextul notificărilor legale transmise de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în urma presiunilor juridice, nu în momentul semnalării inițiale.

Evaluarea psihologică și consecințele pe termen lung ale bullyingului

În sprijinul sesizărilor, familia a atașat un raport psihologic detaliat, elaborat de un psiholog reputat, care descrie consecințe emoționale grave produse de expunerea prelungită la bullying: anxietate accentuată, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță. Aceste elemente documentează impactul real al situației asupra copilului și relevă dimensiunea medicală a fenomenului ignorat de instituție.

Comunicarea oficială și minimalizarea fenomenului

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți în care descrie situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare legate de capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying. Din perspectivă jurnalistică, comunicarea pare o tentativă de reducere a responsabilității instituționale, mai degrabă decât o asumare a protecției copilului.

Ulterior publicării investigației, părinții au semnalat contacte informale către alte școli private din zonă, în care copiii retrași de la Questfield ar fi fost descriși negativ în ceea ce privește disciplina și comportamentul, fără existența unor documente oficiale care să susțină aceste afirmații. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, subliniind importanța respectării dreptului la educație și a confidențialității.

• Sesizări scrise și repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate de către conducerea școlii;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Nerespectarea solicitărilor de confidențialitate;
• Reacție instituțională întârziată, declanșată de presiuni legale;
• Minimalizarea fenomenului în comunicările oficiale;
• Consecințe emoționale grave confirmate prin raport psihologic.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în modul de gestionare a bullyingului repetat și a stigmatizării medicale, reflectate prin absența măsurilor scrise, a răspunsurilor oficiale și a unui cadru procedural clar. Această lipsă de reacție formală și documentată ridică întrebări esențiale despre mecanismele reale de protecție pe care instituția le aplică atunci când un copil reclamă umilirea sistematică.

De asemenea, poziționarea verbală atribuită fondatoarei, alături de minimalizarea fenomenului în comunicările publice, sugerează o cultură organizațională care ar putea privilegia evitarea conflictului în detrimentul intervenției eficiente. Această situație ridică probleme de transparență, responsabilitate și protecție a drepturilor copilului într-un mediu care se prezintă public ca un spațiu sigur și dedicat dezvoltării armonioase.

Redacția continuă să solicite puncte de vedere oficiale și invită comunitatea să urmărească evoluția acestui caz, care pune în discuție atât calitatea guvernanței interne, cât și capacitatea instituțiilor educaționale private de a gestiona situații sensibile cu responsabilitate și profesionalism.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro